Plumb. Vol. 26

Poezia bacoviană poate fi materialul prin excelenţă pentru o lecţie despre relaţia dintre realitate şi transfigurare, dintre mimesis şi reprezentare. Bacovia aplică o teatralizare savantă nu doar suferinţei şi sentimentului tragic, ci şi lumii, în desfăşurarea ei aparentă. El de-naturează realul, proiectează pe canavaua acestuia peisajul interior al eului şi sentimentul dominant al dezolării. Lumea poate fi un cimitir, peisajul – un tablou al morţii, psihicul – un ecran al evanescenţelor terifiante, mediul social – un teatru al permanentei sărăcii şi nefericiri. Totul funcţionează ca un tot, se iese din depresie pentru a se intra in altă variantă a ei. Iar relaţia dintre interior si exterior nu face decât să adâncească sentimentul de insecuritate de care e dominat subiectul.Dinu FLĂMÂND