Intre bataia vantului si rodul pamantului. Povestile unui agronom - Gheorghe Budrala

Fiind si eu nascut la sat, am salutat politicos: "Buna ziua". N–aveam mai mult de 65 de kg, barba bine aranjata, parul lung si purtam blugi. Raspunsul nu s–a lasat asteptat si era normal pentru locul in care ma aflam: – Noroc, ma ficior! Trecem unul pe langa altul in drumul nostru. Totusi, in sate figurile noi sunt remarcate imediat, acolo toti se cunosc intre ei; eu eram o figura noua si chiar un pic stranie pentru ei. Nu facem prea multi pasi, ca aud in urma mea o voce: – Da’ un’e mereti? – La sectia de tractoare, raspund. – Dumneavoastra sunteti injinerul ala nou? – Da! urmeaza raspunsul meu. – Sa traiti, domnu’ injiner, eu sunt mecanicul sectiei. Bine–ati venit! – Multumesc. Bine v–am gasit. – Sa stiti ca noi incepem lucru’ dupa opt jumatate, avem fiecare animale si numai dupa ce le randuim putem veni. – Bine, si la cat sa vin sa ne putem intalni? – Pai... pe la noua. – Bine...