Jurnal de calatorie.Scrisori

Traducere, prefata si note de Anca-Maria Christodorescu Dupa cele trei carti ale Eseurilor in talmacirea lui Vlad Russo, volumul de fata incheie publicarea la Humanitas a operelor lui Michel de Montaigne in traducere romaneasca. El este alcatuit din Jurnalul de calatorie in Italia prin Elvetia si Germania (1580–1581), scriere de mare interes pentru cunoasterea lumii europene de la sfarsitul Renasterii, si din cele 38 de scrisori ramase de la Montaigne – printre care cea catre tatal sau despre moartea lui Etienne de La Boétie si cea adresata regelui Henric IV, adevarat testament politic al autorului. Este o intregire fericita a portretului pe care Michel de Montaigne si-l face in fiecare pagina a Eseurilor. „Lectura Jurnalului de calatorie este o bucurie perpetua, fiindca Montaigne sta cu ochii larg deschisi atintiti asupra lumii. Lasand deoparte o posibila ambitie diplomatica si speranta intr-o vindecare a litiazei lui renale, o explicatie a calatoriei pare sa tina de curiozitatea lui Montaigne pentru situatia religiilor si a coabitarii lor in tarile de limba germana. Astfel, cu mai multi sorti de izbanda decat ipotetica misiune diplomatica si iluzoria si frustranta cura termala, unul dintre scopurile lui Montaigne, afirmate chiar de el, era umblatul, hoinareala, plimbarea animata de curiozitatea pentru alte moravuri, practici religioase, obiceiuri alimentare si deprinderi de a manca. Rezulta de aici o culegere vie de observatii uimitoare despre natura, arhitectura, locuinte, oameni, obiceiuri, credinte, mancaruri. Facute cu deplina libertate. Calatorul se dovedeste atent la tot ce intra in alcatuirea „conditiei umane“, iar calatoria sa dezvaluie felul in care ne putem bucura de lume.“ — ANTOINE COMPAGNON, membru al Academiei Franceze „Ca sa scape de tot ce-l apasa, Montaigne calatoreste si, de-a lungul drumului, devine pilda de libertate. Nu-l intereseaza curiozitatile turistice, atentia ii e trezita de tot ce este diferit. Dimpotriva, cand locul e foarte cunoscut prefera sa-l ocoleasca, fiindca prea multi l-au vazut deja si l-au descris inaintea lui. Vrea sa poata judeca fara prejudecati. Ca in atatea alte lucruri, Montaigne ne invata sa si calatorim. Bucuria lui suprema este sa vada oameni, pretutindeni, mereu alti oameni si alte obiceiuri. E vesnic in cautarea lor, in toate clasele sociale. Se straduieste sa afle ce pasiune are fiecare – astazi i-am spune «hobby». In ochii sai tot ce e natural e o curiozitate.“ — STEFAN ZWEIG Ilustratia de pe coperta: Europa Regina, Sebastian Münster, Cosmographia universalis (editia 1570)