Cimitirul, punte catre Inviere. Epitafuri romanesti - Alexandru M. Ionita, Gheorghe I. Paschia

Exista o randuiala a lui Dumnezeu cu viata. Este randuita si aici si este randuita sa continue si dincolo. Ceea ce a facut Hristos Dumnezeu cu fiul vaduvei din Nain a facut tocmai pentru ca sa exemplifice, sa ne dea un exemplu de cum trebuie sa intelegm ciclul vietii si al mortii. Cum trebuie sa privim viata de pe pamant si faptul ca prin moarte nu se moare, ci se trece in alta ordine, care se numeste Imparatia lui Dumnezeu, care se numeste viata de dicolo si care va incepe intr-un alt mod la Invierea cea de obste. De la latura duhovniceasca si pana la aspectul locativ, cimitirul a comportat diferite concepte de-a lungul istoriei. Crucea, ca element definitoriu al oricarui cimitir, trebuie invatat a fi privita intr-o tripla dimensiune: ca semn al credintei celui adormit intru Domnul, in Moartea si Invierea Mantuitorului Hristos - latura duhovniceasca; ca pastratoare a osemintelor celui drag al nostru - aspectul locativ, si ca pastratoare a memoriei acestuia, ca lupta impotriva uitarii - aspectul sensibil. - [Fragment]