Amintirile Anastasiei la varsta de cinci ani. Poezii ilustrate

Ce este copilaria, daca nu o minune, o minune traita de cei mici si retraita de cei mari? O lume intreaga pe care am redescoperit-o cu fiica mea, Anastasia, pentru care am rescris lumea, infrumusetand-o pana la miraj. Anastasia este nu doar iubirea mea, ci si eroina unei lumi de vis, zugravind la o lume reala. Asa am si surprins-o, construind, deretecand prin casa, facand mancare sau lucrand nelucrate prin gradina, reflectand la lume, inventand ea insasi povesti. Imaginatia ei netarmuita a atras ceva din mine, si asa a inceput sa ma cheme poezia. Ea m-a chemat cu glas dulce si am urmat-o aici ca sa pot spune ce fel de fetita este fetita mea, cum arata lumea ei mica (si lumea cea mare, din care ea a prins doar franturi), care-i sunt ocupatiile de zi cu zi si, mai important, cu ce ochi vede ea totul, cum reflecteaza la mersul lumii, la inlantuirea tuturor lucrurilor vazute si nevazute