Batalionul Azov. Eroism si extremism in Ucraina

Folosit de Vladimir Putin ca unul dintre pretextele pentru invadarea Ucrainei, existența și evoluția Batalionului / Regimentului Azov a fost dintotdeauna extrem de controversata. Pornind de la moștenirea ideologica a lui Stepan Bandera și istoria legaturilor cu nazismul ale Ucrainei anti-sovietice in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un grup de ultrași ai unei echipe de fotbal a constituit, in 1982, un prim nucleu al acestui grup de presiune, transformat in unitate paramilitara de voluntari ucraineni (și luptatori straini) in anul 2014, o data cu invazia ruseasca a Crimeei și debutul confruntarilor cu separatiștii din Donbas. Dincolo de implicarea controversatului oligarh Ihor Kolomoiski, o simbolistica destul de controversata, facand apel la Wolfsangel și Soarele Negru poate trimite la simpatiile neo-naziste ale unora dintre membrii Azov, dintre care o parte, grupați in jurul lui Andrii Bilețki, primul comandant al batalionului, a optat pentru transformarea unei falange a mișcarii intr-un partid politic (...dar unul care a obținut doar 2% la ultimele alegeri din Ucraina!). De la Mariupol 2014 la Mariupol 2022 și Epopeea Azovstal, Batalionul Azov – devenit regiment integrat Garzii Naționale a Ucrainei și condus de Denis Prokopenko (alt fost ultras al unei echipe de fotbal!) – a ramas un reper semnificativ al confruntarilor din Ucraina, fie ele militare, politice sau culturale..