Jurnalul din anul Nobelului

Traducere din limba portugheză şi note de Simina PopaVolum apărut cu sprijinul financiar acordat de DGLAB/Culture şi Camões, IP – Portugalia. Unele cărți au nevoie de o explicație, iar aceasta este una dintre ele. [...] Lămurirea are mai degrabă de-a face cu împrejurările care permit ca azi, dragă cititorule, dragă cititoare, aceste pagini să ajungă în mîinile voastre, la douăzeci de ani după ce au fost scrise și la 17 ani după ce autorul anunțase că vor apărea în curînd, pentru că destinul cărților scrise este să ajungă la cititori, și nu să rămînă în uitarea pe care o reprezintă hard diskul computerului. […] Desigur, volumul apare așa cum l-a lăsat scris José Saramago. Și nu, nu ajunge tîrziu, Caietul apare în momentul în care este mai mare nevoie de el: veți înțelege la ce mă refer cînd veți înainta cu lectura. Douăzeci de ani mai tîrziu este momentul potrivit pentru anumite reflecții și confidențe. (Pilar del Río) Autorul Memorialului ne lasă, ca Chateaubriand, ultima verba a sa pe un computer. Îi mulțumim dispozitivului magic că a păstrat acest dialog al lui José Saramago cu sine însuși și cu timpul său, într-un spațiu și în reverberații fără sfîrșit. (Eduardo Lourenço