Pachet Iubiri veșnice

Rezumat Fluturi Vol. 4 - Irina Binder O maturizare literară, o serie revizuită, un succes răsunător! Timp de șapte ani, cititorii seriei Fluturi și-au dorit o continuare a seriei și i-au trimis Irinei Binder mii de mesaje în care i-au mărturisit că le este dor de personajele ei care au scris istorie în rândul poveștilor de dragoste. Astfel, cea mai bine vândută autoare din România lansează acum volumul patru, un volum al maturizării ei literare, dovedindu-ne, încă o data, că este un maestru al emoției, atingând cele mai sensibile corzi ale trăirilor umane autentice.Un fenomen în România, seria Fluturi este pregătită să-și întindă aripile spre noi suflete care să se bucure de ea în varianta revizuită și adăugită.Fluturii se nasc, trăiesc și se sting, dar poveștile Irinei Binder sunt nemuritoare…Volumul patru este cel care întregește seria Fluturi și redă complet și nuanţat glasul inimii, devenind o confesiune a sufletului care nu poate sta încătușat, căci vrea să cunoască orizonturi pline de iubire, speranță și adevăr.Dorind ca sufletele lor să rămână unite pentru totdeauna, Irina și Robert trebuie să suporte povara sentimentelor. Lecțiile de viață sunt inevitabile, iar cei doi înțeleg că iubirea lor transcende timpul și spațiul. Ea nu se măsoară în kilometri, nu are nevoie de mâini ce se ating sau de buze ce se unesc ‒ dragostea lor, pur și simplu, dăinuie. Însă vor fi nevoiți să-l înfrunte pe Matei… Va înțelege el, oare, că nu distanța desparte oamenii, ci apropierea forțată, care face inima să se simtă ca într-o colivie din care fluturii nu își mai pot lua zborul?Pur și simplu fascinant, acest ultim volum al seriei devine o sursă de inspirație și de reflecție, încurajându-ne pe fiecare dintre noi să trăim din plin viața, cu toate apusurile, răsăriturile, ploile, florile și, mai ales, cu fluturii săi.Recenzii Am simțit cum inimile personajelor bat la unison cu a mea! Volumul patru a fost o călătorie emoționantă prin universul profund al emoțiilor umane. Fiecare pagină a fost ca un tablou care mi-a atins sufletul, iar personajele au fost mult mai mature ca în celelalte cărți. O lectură minunată, care m-a însoțit mult timp după ce am închis cartea. – Ana C. O carte care m-a făcut să cred din nou în puterea extraordinară a iubirii. Cuvintele Irinei Binder m-au emoționat profund. Fiecare frază din noua ei carte m-a fermecat și m-a transportat într-o lume plină de emoții. Ca și cum aș fi călătorit prin propriul univers interior, fiecare pagină a fost un parcurs magic, pe care mi-am dorit să-l reîncep imediat ce am ajuns la sfârșit. – Cori D. Fiecare capitol a fost ca o promisiune a fericirii și a înțelegerii profunde. Cuvintele Irinei Binder au pătruns în inima mea ca o săgeată a iubirii, făcându-mă să simt că fiecare frază a fost scrisă special pentru mine. Am simțit că am trăit alături de personaje, am râs și am plâns odată cu ele, iar la final am rămas cu o senzație de bucurie și mulțumire că am avut onoarea să citesc o astfel de carte. – Cristina M. M-am simțit copleșită de emoții, iar când am închis cartea, am plâns. În timpul lecturii am avut o senzație de melancolie dulce-amară și de satisfacție că am avut onoarea de a fi împreună în această călătorie minunată. – Bianca S.Fragment  Gelozia nu este decât o dovadă a neîncrederii în propria persoană. Și a imaturității. De când am înțeles că oamenii sunt schimbători și că sunt liberi să aleagă pe cine vor, că nicio promisiune nu-i va face să rămână cu tine atunci când vor să fie cu altcineva, pentru că simt altfel decât ceea ce simțeau la un moment dat. Nici actele de căsătorie, nici promisiunile în fața altarului, nici povestea frumoasă care ar trebui să vă lege nu-i va ține împreună cu tine pentru totdeauna. Iar gelozia nu este altceva decât o dovadă de slăbiciune și de egoism. Și de incapacitate de a-l iubi pe celălalt mai mult decât te iubești pe tine. Pentru că iubirea nu înseamnă să-l transformi pe cel iubit în prizonierul tău. Rezumat Pana la sfarsit – Irina Binder  O carte plină de emoții și o poveste care surprinde din nou piața de carte din România!  Dacă stau bine să mă gândesc, orice îmbrățișare ar putea fi ultima pe care o oferim sau ultima pe care o primim. N-avem nicio certitudine că vom revedea omul de care ne despărțim pentru câteva minute, ore, zile sau luni și că vom avea o altă ocazie să-l îmbrățișăm, să-i spunem cee ace simțim pentru el, să-I facem o bucurie. N-ar trebui să mai amânăm nimic. N-ar trebui să ne luăm rămas bun niciodată fără ca omul de care ne despărțim să știe cât îl iubim. N-ar trebui să lăsăm nici un om în urma noastră fără confirmarea că este prețuit și că este în siguranță în sufletul nostru. Și n-ar trebui să plecăm din lumea asta cu lucruri nespuse.   Oare cât timp din viața noastră suntem cu adevărat noi înșine și cât timp purtăm măști? Unii dintre noi trăiesc atât de mult cu măștile pe suflete, până când, într-o bună zi, ajung să se confunde cu ele și uită chiar și ei înșiși c