Simfonia animaliera

Cuprinde Simfonia animaliera si Hibernalia, publicate pentru prima data impreuna. Veronica D. Niculescu a reusit ceva extraordinar cu Simfonia animaliera: sa creeze limbaj, sa faca una din proza, poezie si filosofie, sa scrie, pe scurt, o micuta carte mare. O carte pe care o poti citi si reciti iar si iar, vorba lui Doinel, pe «repeta-te la nesfirsit, nu te termina niciodata». (Luminita Corneanu) Este multa poezie in aceasta poveste vie in care singuratatea isi capata o frumusete aparte, nelinistitoare, nascuta dintr-un paradoxal amestec de ludic si de sumbre, dar suave abisuri. Veronica D. Niculescu se elibereaza de constringerile genurilor si ale speciilor, recurgind la o formula personala: un poem in proza, o «simfonie» in patru parti, care pot fi privite si ca acte ale unui spectacol de teatru, unul cu masti. (Dana Pirvan) As zice despre Simfonia animaliera ca este o bijuterie, daca aceasta expresie n-ar fi cliseistica. Este un foarte bun roman, chiar daca este un mini-roman, un roman in miniatura, dar este totodata si un foarte bun volum de versuri. Si, da, este o bijuterie. (Cezar Paul-Badescu)