Mai bine-ar fi să nu vorbim, grosolănia nu ni-i dată În pauzele rostirii reevaluăm propoziţiile, pân' ce le părăsim în liniştea deplină Spui că vrem să ne trăim zilele mai liniştit Dar poate că şi eu am vrut s-o spun Nu ştiu, nu are importanţă Mai comanzi un rând, deşi-amândoi nu facem asta niciodată Măcar o dată te privesc în ochi… E-n ordine, e totul bine Convorbirea constă doar în aluzii De fapt, nu e nimic de povestit E de ajuns atât, că stăm în crâşma asta – nicicând pesemne – aici nu ne-om întoarc
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.