Bushido. Codul samurailor - Inazo Nitobe

Aflata in topul celor mai influente carti scrise vreodata despre calea razboinicilor japonezi, Bushido - Codul samurailor este un studiu clasic al culturii japoneze, in care se contureaza virtutile pe care fiecare asemenea razboinic le intruchipa, aparandu-le cu insasi viata sa. Mai mult decat atat, autorul compara fiecare astfel de virtute cu modul in care se manifesta ea in Occident, aratand ca oricat de diferite ar parea doua culturi la suprafata, ele sunt totusi create de fiinte umane si, ca atare, au asemanari profunde. Preceptele de baza ale codului Bushido , despre care veti citi in aceasta carte, cu asemanarile si deosebirile fata de codurile cavalerilor din Occident sunt: • Corectitudinea sau datoria; • Curajul, darzenia si rabdarea; • Bunavointa; • Politetea; • Autenticitatea si sinceritatea; • Onoarea; • Devotamentul fata de familie si fata de un superior. In plus, sunt abordate teme controversate din cultura japoneza, cum ar fi razbunarea (katakiuchi) si sinuciderea ritualica (hara-kiri), statutul femeii in societate si stapanirea de sine impinsa pana la limite supraomenesti. Toate aceste valori creeaza un sistem de credinte unic pentru filosofia si cultura japoneza, cu izvoare adanci in budismul Zen, sintoism si confucianism. Desi nu mai este la fel de viu ca pe vremea luptatorilor medievali, Bushido influenteaza pana in zilele noastre stilul de viata si modul de a gandi al japonezilor. Inazo Nitobe a fost profesor la Universitatea din Tokyo si delegat al Japoniei la Liga Natiunilor. Cartea sa, publicata pentru prima oara in limba engleza la New York, in anul 1899, a cunoscut zeci de editii in numeroase limbi europene si asiatice. [...] seppuku nu constituie sinucidere in intelesul dat acestui cuvant de europeni. De fapt, seppuku era o institutie legala si ceremonioasa, inventata in cursul Evului Mediu, prin care samuraii isi ispaseau greselile sau scapau de oprobriul public, isi recastigau prietenii sau isi dovedeau sinceritatea. Cand seppuku era impus ca o pedeapsa oficiala, se facea cu un ceremonial deosebit, adica distrugerea de sine insusi se facea in forme rafinate si se executa cu cel mai mare calm si stapanire de sine. Pentru aceste motive seppuku era in mod special potrivit profesiunii ca-valerilor luptatori.