La brat cu destinul - Teodor Saracut-Comanescu

La brat cu destinul. Proza Procesul ceausestilor din acea zi de Craciun ii produse lui Tudor ostare de greata, amestecata cu furie si cu dezamagire. Numai dori saafle ce simt cei de langa el, ci se cufunda in groapa istoriei ca sa-si mai atenueze dezamagirea, insa se trezi cu o rabufnire, pe care parcadivinitatea i-o trimise ca un recul la gandul lui: - De ce, Doamne, n-ai vegheat la pacatul acestui popor oropsit siblestemat, sa nu-si omoare conducatorii in zile de praznic?! In noaptea aceea ramase mult timp pironit cu ochii in tavan.Filosofa in mintea lui, punandu-si fel de fel de intrebari, la cele maimulte negasind niciun raspuns.Avea sa se lamureasca mult mai tarziu, ca nu fusese decat un pionratacit in hazardul unui moment din istorie. (De la Vest... la Est!) -Teodor Saracut-Comanescu