Oglinda aburita - Ion Muresan

Oglinda aburita. Eseuri conversationale Textele din culegerea de fata sunt un rezultat al coabitarii poetului cu presa. Ai o rubrica, un spatiu determinat, esti in mod firesc tentat sa-l folosesti ca pe o oglinda. Si, ca in orice oglinda, ai libertatea privirii (a temelor) si obligativitatea dimensiunilor. Numai ca, in cazul nostru, avem de-a face cu o oglinda aburita. Pe panza de abur ce acopera suprafata oglinzii „poetul deseneaza cu degetul tot ce-i trece prin minte". Insa, de la o vreme, din spatele liniilor apare, fragmentar la inceput, apoi tot mai limpede, propriul lui chip. Altfel spus, „desenatorul" Ion Muresan foloseste prilejul ca sa ne impartaseasca viziunea lui asupra lumii. A facut asta si prin poezie, a constatat, mai mult ca sigur, ca nu suntem la inaltimea de intelegere necesara si s-a decis sa „schimbe foaia". Mi-am simtit in cateva texte prezenta, mi-am gasit chiar numele, le-am gasit si pe ale unor prieteni comuni, numele altor persoane pe care nu le cunosc, dar care de buna seama exista, si mi-am spus: Ia te uita in ce lume miraculoasa traim! - Alexandru Vlad Daca ar fi sa caracterizez in cateva cuvinte "Oglinda aburita" a lui Ion Muresan, as spune ca este o carte efervescenta sau, parafrazand celebrul titlu al unei carti de Boris Vian, un esantion consistent din spuma zilelor poetului. - Alexandru Vlad