Visatorii nu mor niciodata - Carmen Voinea-Raducanu

Product Details

Am convingerea ca Visatorii nu mor niciodata va fi o carte foarte apreciata de public, ca fiecare cititor va gasi in paginile ei mangaiere, invataminte, raspunsuri si inspiratie pentru viata. In incheiere, daca mi-ar fi permisa indrazneala, as compara scrierile lui Carmen Voinea - Raducanu cu opera lui Emil Cioran. E cumva firesc: Cioran este, declarat, autorul ei preferat. Si nu intamplator mi-am prefatat aceste randuri cu citatul meu favorit din marele filosof deoarece, parafrazandu-l, vreau sa sintetizez astfel esenta cartii de fata: „A scrie inseamna a suferi si, cum multi fug de suferinta, putin stiu sa scrie." Cu drag si pretuire, Irina Binder Ne stim si lucram impreuna de 20 de ani. Ne-am marait in total de trei ori. Inca mai cred ca eu am avut dreptate si ea a gresit. Asta ca sa punctam, de la bun inceput, caposenia mea si rabdarea ei cu mine, chiar si atunci cand eu greseam... Ne-a dat soarta una dintre acele prietenii pe viata: cu toata increderea una in alta, cu toata intelegerea aia din priviri, fara prea multe cuvinte... Chiar asa, Carmencita nu vorbeste mult. Poate si din vina mea, ma stiti doar... :) Are defectul ala major – de a pune totul in suflet, de a sta sa aranjeze rafturile alea interioare cu o rabdare de chinez, pe categorii. Putini am avut sansa sa dam o raita prin sufletul ei, doar ca plimbarea e riscanta. Dai acolo de niste trairi pe care nu stii cum a putut sa le duca pe picioare si cum i-a ramas totusi zambetul ala magic si atat de tanar in ochii ei albastri. [...] Nu m-am mirat deloc cand am auzit ca s-a apucat de scris, cum nu ma miram nici pana atunci de toate cartile pe care le citea si care i se lipeau de suflet. E o fiinta dependenta de poveste, care stapaneste magica deprindere de a sti ce sa faca din cuvinte bine alese si inspirat potrivite. Am citit tot ce a scris pana acum si, daca pentru ceilalti era doar o surpriza placuta ca scrie atat de profund, pentru mine e o liniste ca la ea in suflet s-a facut lumina si ordine si ca poate sta acolo, cu laptopul in brate, scriind cu zambet si pace. Carmencita mea scrie exact asa cum zambeste: ochi in ochi, fara niciun falset, fara nicio floricica de stil inutila. Scrie adevarat, exact ca-n viata, exact ca in orice suflet de femeie careia i s-a dat, i s-a luat, a pornit intr-o directie, dar fericirea ei in alta, i s-a ridicat in fata un zid inalt cat casa, l-a daramat caramida cu caramida sau l-a umplut de flori cataratoare, i-au murit suflete dragi, dar i-au iesit altele in cale, a dat de iubire cand alte femei inchid subiectul, a tacut cand ar fi avut atatea de spus si a inceput sa scrie exact atunci cand totul in jurul ei era...muzica aceea. A ei. Nu-i de mirare ca o citesti de parca asculti o muzica buna, cu armonii neasteptate si ritm ca bataile inimii... Si ca sa nu credeti ca va fi o lectura cu servetele obligatorii, va avertizez ca Cita are umor si nu-l tine numai pentru ea. Tocmai de aceea, si finalul meu va fi neasteptat: in versuri. I le recita fii-miu cand avea 4 ani, dar exprima exact starea de spirit si motivul pentru care Carmencita s-a apucat de scris: Cita, Cita, zapacita, S-a jucat cu dinamita. Dinamita a luat foc Si-a facut poc, poc! Acu’ sper ca e si mai clar de ce o iubesc! - Mihaela Radulescu Schwartzenberg Carte recomandata de Irina Binder in cadrul proiectului Libris, " Oameni si carti ".

Useful links

Literatura romana Carmen Voinea-RaducanuLiteratura romana fabricate de LibrisLiteratura romana Reduceri de la 50%