Din când în când se face liniște în mine ca și cum istoria s-ar fi oprit. E ca o lumină imensă pe o câmpie fără sfârșit, un amestec de bucurie și spaimă ca în fața lui Dumnezeu. Știu că ține doar o secundă, dar simt că așa ar putea fi mereu, dacă aș avea destulă putere să plec convinsă că vin înapoi, cum pleacă păsările în fiecare toamnă spre viața lor de apoi.
Pentru a oferi o experiență de navigare mai bună, site-ul web utilizează cookie-uri tehnice, analitice, de profilare și de la terțe părți. Continuând să navigați pe site-ul web, acceptați utilizarea cookie-urilor. Dacă doriți să aflați mai multe informații sau să renunțați la toate sau la unele dintre cookie-uri.