Elena, printesa celor trei anotimpuri - Ioana Popoviciu

IARNA Poteci deschise dinspre iarna Cu glas rece si-nghetat Munti mareti ce-au amutit Timpul ce-n iarna s-a ingropat Asa ca si mormintele din sat Cu ale sale cruci ce-au lacrimat Haina de gheata au imbracat. Priveste luna cum arde in cer De ce, intreba determinata ea Tanjeste dupa vise interzise Si incearca sa topeasca Tot ce vede in cale Chiar daca sufletul gol Se oglindeste in mare. Chiar se intreaba Elena acum De ce nu se priveste Uite ce frumos luceste!